Cei care cred, pribegesc, luptă pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile şi făpturile lor, adăpostesc şi ajută, aceştia sunt prieteni unii altora. Voi nu sunteţi însă prietenii celor care cred şi n-au plecat în pribegie, atâta vreme cât nu vor pleca. Dacă vă cer ajutorul în numele credinţei, trebuie să-i ajutaţi, însă nu împotriva unui popor cu care aţi făcut un legământ. Dumnezeu este Văzător a ceea ce făptuiţi.